vineri, 2 iunie 2023

MATEMATICA DUIOȘIEI

 Matematic, toți am înmulțit răul și prostia în lume.

Costel Zăgan, Inventeme


sâmbătă, 15 august 2020 

Costel Zăgan - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020



       Costel ZĂGAN
             România
SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE
 
                                   Dă-mi melancolia și azi și oricând
                                        lacrimi amare curg din cuvinte
                                             acest Iisus Hristos moare-n cuvânt
                                                  această pagină-i doldora de morminte
 
                                                      Lacrimi amare curg din cuvinte
                                                           iartă-ne pre toți care murim cântând
                                                                stele răsar pe bolta fierbinte
                                                                     se face-întuneric în ultimul gând
 
                                                                          Iartă-ne pre toți care murim cântând
                                                                               ispiti-tu-ne-ai destinule opus
                                                                                    acest Iisus Hristos renaște-n cuvânt
                                                                                         acest poem s-a-nroșit spre apus
 
                                                                                              Și Doamne abia-l mai suport
                                                                                                   că doare mai rău ca un mort
                                                                                                          (CEZEISME, 2008)

Autor, Constanța Abălașei-Donosă


         EREZIA DE-A FI EMINESCU
 

                                                                        
                                                                       El ca pasărea phoenix
                                                                       o
                                                                       nu credea să-nvețe a muri vreodată
                                                                       codrule codruțule
                                                                       numai cuvintele limbii române tac despre mine
                                                                       restu-s somnoroase păsărele  
doar atât să existăm eminescian
                                                                       căci unde-ajunge nu-i hotar nici
                                                                       ochi spre-a cunoaște și vremea-n
                                                                       cearcă în zadar din goluri a se naște
                                                                       vreme trece vreme vine în prezent
                                                                       le-avem pe toate dar de-a lor
                                                                       zădărnicie tu te-ntreabă și socoate
                                                                       pot să mai reînviu luminos din
                                                                       Doamne
                                                                       ca să pot să mă trezesc odată
                                                                       pe mine
                                                                       Ție
                                                                       redă-mă
                                                                       doar
                                                                       atât
                                                                          (Erezii second hand, Editura AXA, Botoșani, 2014)

Autor, Mihai Cătrună


marți, 2 mai 2023

ION CARAION, INTEROGAREA MAGILOR, 1978

 COPACUL CARE DĂ VINOVĂȚIE

Vecin era Dumnezeu cu Cain

Mirosea a rufe călcate, a dude

Securea pesimistului doarme în cui

Copacii scapă un fruct ca un cuvânt auzit în copilărie

... fraze întregi de păsări, de stele...


A cheltui o viață ca să-ți dai seama

că spuneai câine, pisicii


Atâtea ape dulci fac mările sărate


Ea călca rufe și cînta

și cânta c-un deget de la munte

sub coroana dudului


Tată, au încetat culorile!


- cu buzele ca două monede coclite,

copilul strigă vidului





1

vineri, 7 aprilie 2023

VÂNZĂTOAREA DE NINSORI


Cum te dezbraci copacii dau în floare
și simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
când te privesc și mor câte puțin
Și simt în piept văpaia unui crin
și trupul parcă-i flacără străină
între prea mult și iată prea puțin
ești noaptea devorată de lumină
Și trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
și cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub această întrebare
Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare
Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS

deșertul de catifea - Gânduri ascunse

Costel Zăgan - Top 20 citate ale aforistului român

joi, 6 aprilie 2023

duminică, 12 februarie 2023

CITIND, CUCEREȘTI LUMEA

copilărie jurnalul Annei Frank scris pe fruntea lumii COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024