marți, 2 mai 2023

ION CARAION, INTEROGAREA MAGILOR, 1978

 COPACUL CARE DĂ VINOVĂȚIE

Vecin era Dumnezeu cu Cain

Mirosea a rufe călcate, a dude

Securea pesimistului doarme în cui

Copacii scapă un fruct ca un cuvânt auzit în copilărie

... fraze întregi de păsări, de stele...


A cheltui o viață ca să-ți dai seama

că spuneai câine, pisicii


Atâtea ape dulci fac mările sărate


Ea călca rufe și cînta

și cânta c-un deget de la munte

sub coroana dudului


Tată, au încetat culorile!


- cu buzele ca două monede coclite,

copilul strigă vidului





1

HORAȚIU IOAN LAȘCU

 pardon frecventez pe rând toate cuvintele ca pe târfele unui bordel cosmic toate mă înșeală și eu nu pot să le zic decât să tacă să le spun...