NINGE
În salonul metalic țipă arcurile saltelei
înfipte în carnea zilei.
Anotimpul plecării coincide cu al sosirii.
Oamenii lasă în urmă străzile măturate
de pașii lor atenți.
Pete de întuneric lovesc plexiglasul dintre lumi.
Adun dimineți ce se ascund după ziduri,
mânate din urmă de arlechini cu cearcăne,
retrași în mânecile largi ale capotului de spital.
Mașina de scris abandonată în mijlocul vrafurilor de cărți
tastează la ore târzii mesaje de dincolo.
În salon, timpul face implozie,
urechile sensibile ale motanilor percep pocnetul surd al plecării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu