marți, 2 mai 2023

ION CARAION, INTEROGAREA MAGILOR, 1978

 COPACUL CARE DĂ VINOVĂȚIE

Vecin era Dumnezeu cu Cain

Mirosea a rufe călcate, a dude

Securea pesimistului doarme în cui

Copacii scapă un fruct ca un cuvânt auzit în copilărie

... fraze întregi de păsări, de stele...


A cheltui o viață ca să-ți dai seama

că spuneai câine, pisicii


Atâtea ape dulci fac mările sărate


Ea călca rufe și cînta

și cânta c-un deget de la munte

sub coroana dudului


Tată, au încetat culorile!


- cu buzele ca două monede coclite,

copilul strigă vidului





1

LERMONTOV

 ÎN DARUL TĂU NU CREDE În darul tău nu crede, o, tânăr visător, Să fugi de inspirații ca de-o plagă!... Sunt rătăciri bolnave, un vis apăsăt...