miercuri, 5 octombrie 2022

EREZIA DE-A TE NAȘTE ROMÂN


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

 

 

EREZIA DE-A TE NAȘTE ROMÂN

Ca pe cea mai curată lacrimă
din Ochiul Universului
Dumnezeul geniului
m-a sorbit din popor
Și nu credeam
voi ajunge vreodată
să-i fiu
poetul deplin
Pururi tânăr
înfășurat în versuri
cobor
de pe
baricadele tăcerii
Iar unde-am ajuns
De la Dunăre la Tisa
România plâsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De ciocoi și strâmbătate
Vai de biet Român săracul
De ce Doamne nu-l ia dracul
Trage-n brazdă ca un bou
Schimbă-l Doamne și-l fă nou

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LERMONTOV

 ÎN DARUL TĂU NU CREDE În darul tău nu crede, o, tânăr visător, Să fugi de inspirații ca de-o plagă!... Sunt rătăciri bolnave, un vis apăsăt...